Suntem cu toții expuși, în fiecare zi, fiecare moment.
Un eveniment nefericit precum un accident rutier, un traumatism sever, un infarct, o “banală” electrocutare ne poate da lumea peste cap într-o secundă. Viața noastră ar putea fi marcată definitiv și totul într-un mod atât de banal și de sec. Ai auzit vreodată sunetul unui accident rutier? un zgomot intens, metalic, urmat, pentru o fracțiune de secundă, de o liniște completă.
Dar dacă am fi pregătiți? Dacă am putea fi cu un pas în fața inevitabilului.
Probabil până acum te-ai gândit ce ai face în diferite situații, mai ales dacă ai fost martorul unui incident, dacă ești părinte (eu mă întreb de 3 ori pe zi) sau dacă pur și simplu ai văzut la știri tot felul de lucruri ieșite din comun. Credem că ai dori să poți răspunde cu un „DA!” hotărât la întrebarea „E suficient cât am făcut?”.
Trăim într-o societate în care alinarea unei suferințe, sub orice formă s-ar găsi ea (fizică, psihică, emoțională), este un act de curaj, empatie și una din valorile morale supreme. În momentul în care unul din membrii unei familii sau ale unui grup suferă, se creează un dezechilibru ce se propagă, afectând toți indivizii.
Există decese care pot fi evitate. Acest lucru nu se poate întâmpla însă fără anumite intervenții din exterior. În lipsa personalului medical calificat la fața locului, responsabilitatea cade pe martorii nefericitului eveniment. Nu aș putea trăi să știu că cel mai bun prieten al meu s-a înecat și apoi a murit pentru că eu nu am știut manevra simplă de evitare a acestei tragedii. Pe când va veni ambulanța, va fi prea târziu pentru el. Viața lui depinde de mine.
Sistemul nostru educațional e deficitar. Contextul social ne convinge să credem că de bolnavi se ocupă doar medicii. Iar asta e foarte greșit. În sistemul medical se lucrează în echipă și toată lumea e în egală măsură de importantă. De la îngrijitor, brancardier, infirmier la asistente, moașe și medici, toți sunt la fel de importanți. Dar poate cel mai important ești TU, cel care acorzi primul ajutor și te pregătești pentru asta.
În câteva ore pe care le dedici din viața ta poți să înveți să devii un salvator (și multe alte lucruri utile). Câte ore din viața noastră merită o altă viață?
Trebuie să știm că nu suntem singuri: dispecerii de la 112 sunt antrenați în a ne instrui pe loc în efectuarea corectă a compresiunilor toracice externe (masaj cardiac), dar și în alte manopere ce țin de primul ajutor.
Mai mult, putem să facem o instruire în acordarea primului ajutor, care este și metoda de preferat. Studiile arată că o persoană instruită, chiar și doar o singură dată în viață, are mai multe șanse de a interveni într-o situație critică.
Sunt oameni excepționali care au făcut pasul înainte când situația a cerut-o: un fiu ce și-a salvat tatăl care s-a electrocutat în timp ce schimba un bec, o soție ce poate îmbătrâni alături de soțul ei în urma unui infarct miocardic sau o mamă ce a recunoscut rapid asfixia mecanică a copilului ei și acum îl plimbă în parc. Fără primul ajutor, în locul acestor povești fericite ar fi doar suferință. Fă-ți timp și implică-te. Învață. Acționează. Salvăm vieți (dar numai) împreună.