Deformările membrelor inferioare la copii constituie o sursă de îngrijorare curentă a părinților. Este unul dintre cele mai frecvente motive de consult în secțiile de ortopedie pediatrica. Deși, în majoritatea cazurilor, nu este vorba nici despre o malformație, nici despre o maladie, nici despre o anomalie susceptibilă de a fi responsabilă de sechele prejudiciabile la vârsta adultă, unii părinți asociază aceste modificări cu diferite tipuri de încălțăminte sau se îngrijorează despre tipul de încălțăminte adaptat copiilor. Și totuși… în ce situații o consultație medicală poate fi justificată ?
Pentru a înțelege mai bine:
– Anatomia evoluează în cursul vieții. Ea se schimbă într-o manieră importantă, dar păstrându-se în normalitate, de la concepție până la îmbătrânire (ontogeneza). Cu toții știm că fața fiecărui individ evoluează de la naștere până la vârsta adultă, și încă și mai mult după. În aceeași măsură evoluează și forma membrelor inferioare.
– Adultul tânăr este luat întotdeauna ca și referință. De aceea, avem tendința eronată de a considera copilul ca fiind un adult în miniatură. Ne mirăm atunci când genunchii se ating în așa măsură încât se împiedică în timp ce aleargă, aspect pe care nu îl vedem la adultul tânăr. Scheletului unui copil îi trebuie lăsat timpul necesar să ajungă la aspectul adult.
În ortopedia pediatrica, morfologia membrelor inferioare trece prin 3 etape:
1. De la naștere până la vârsta de 2 ani
Morfologia obișnuită este cea de « genu varum » (gambe în « O » sau « Lucky Luke »). Deși gleznele pot fi lipite una de altă, persistă o distanță care poate depăși 5 cm între cei 2 genunchi. Această morfologie este fiziologică până la un an după achiziția mersului, apoi genunchii se apropie unul de altul progresiv înainte să treacă la faza următoare.

Când mergem la medic?
Dacă deformarea nu este simetrică, dacă are tendința de a se accentua (creșterea distanței dintre cei 2 genunchi) sau dacă nu a dispărut până la vârstă de 4 ani, îndreptați-vă spre un centru de ortopedie pediatrica.
2. De la 2 ani până la 8 ani
Morfologia obișnuită este în « genu valgum » (gambe în « X »). Deși cei 2 genunchi sunt în contact unul cu altul, persistă o distanță între cele 2 glezne între 5 și 7 cm. Copilul este jenat, în mod special, când aleargă și are tendința să se împiedice frecvent, genunchii incălecându-se în timpul cursei.

Când mergem la medic?
- dacă deformarea nu este simetrică,
- dacă are tendința de a se accentua (creșterea distantei între cele 2 glezne),
- dacă copilul prezintă dureri la nivelul genunchilor,
- dacă deformarea nu dispare în perioada prepubertară.
3. După 10 ani
Axul membrelor inferioare este obișnuit « normal », adică gleznele și genunchii ajung în contact simultan.
Când mergem la medic?
- aspectul membrelor inferioare nu este simetric,
- copilul se plânge constant de dureri la genunchi,
- distanță între cei 2 genunchi depășește 4 cm
- dacă distanță între cele 2 glezne depășește 5 cm.

Cele mai comune îngrijorări și ce este de făcut
În toate situațiile în care morfologia este normală, ar trebui așteptat momentul în care evoluția se face către următoarea etapă. Încălțămintea nu are nicio influență asupra acestei evoluții. În general, achiziția mersului la copii se face între lunile 10 și 18.
Folosirea pantofilor deasupra gleznei sau pantofilor rigizi, va ajută glezna să fie mai rigidă, mai suplă, ceea ce ar putea favoriza apariția mersului prematur. Dar, utilizarea lor nu va schimba nimic în evoluția anatomiei. De asemenea, mersul desculț este încurajat în scopul tonifierii musculaturii din jurul gleznelor. Încălțămintea “de calitate” este de cele mai multe ori mai grea și majorează perturbația vizibilă a mersului. De asemenea, tălpicile ortopedice nu au nicio influență asupra morfologiei scheletului.
Orice altă măsură (atele, reeducare, calciu etc) nu ar fi cunoscută pentru a avea o influență asupra morfologiei. În situații excepționale, ar putea fi necesar pentru corecție un tratament medical, chiar chirurgical, în secția de ortopedie pediatrica.
Boltele plantare (tălpile) au, de asemenea, o morfologie evolutivă odată cu creșterea. Până la vârstă de 8 ani, tendința naturală este spre piciorul plat. Această situație este comună, banală, nu doare și nu jenează copilul. Boltă plantară « se scobește » progresiv în perioada preadolescentină, pentru a lua aspectul pe care îl cunoaștem la adult.
Când mergem la medic?
Dacă cele 2 picioare nu sunt simetrice sau dacă unul este dureros, ne vom adresa serviciului de ortopedie pediatrica.
Utilizarea tălpicilor ortopedice sau a pantofilor speciali nu este justificată pentru piciorul plat la copilul până la 8 ani. Platfusul este morfologia naturală și este de dorit că să fie lăsat să evolueze. Dacă persistă la vârstă adultă și nu este operată, consecințele funcționale sunt excepționale. Tălpicile ortopedice pot fi justificate doar dacă piciorul este dureros, sau dacă aceste tălpici ameliorează confortul pantofilor sau dacă există o cauză sau o maladie responsabilă de acest platfus.
În alte situații, de altfel frecvente, părinții sunt îngrijorați de tendința copiilor de a merge cu picioarele înspre interior (mersul în rotație internă) sau înspre exterior (mersul în rotație externă). O rotație internă sau externă în jurul propriului ax al unui membru inferior de 20 de grade este fiziologică. Tendința de a merge cu piciorele înspre interior înaintea vârstei de 8 ani este normală. Copilul se va împiedică mai frecvent când aleargă. Evoluția naturală a acestei morfologii, pe de-o parte, și buna stăpânire a mersului, pe de altă parte, dau progresiv copilului o dinamică a mersului armonioasă. El este incapabil să se așeze turcește și preferă să își pună gambele în « W », cu picioarele de-o parte și altă a feselor.
Când mergem la medic? Când defectul este asimetric, când copilul prezintă dureri sau când este incapabil să își corecteze poziția la cerere.
Ce este de făcut? În formele fiziologice, o încălțăminte specială care să urce deasupra gleznelor sau rigidă va antrena mai multe piedici decât să reprezinte un veritabil ajutor la mers. Reeducarea sau talpicile ortopedice nu sunt justificate nici ele. Ar fi mai potrivit să se recurgă la o încălțăminte simplă, suplă, lejeră, cu șireturi sau scratch-uri. În situații patologice excepționale, o intervenție chirurgicală ar putea fi recomandată de medicul ortoped.
Mulțumim pentru articol, Dr. Adyb-Adrian KHAL,
Spitalul Universitar Nisa, Franța
Spitalul Regina Maria Cluj, România
Înscrie-te la cursurile noastre de prim ajutor aici.
Academia de Prim Ajutor
Salvăm vieți împreună